Despre ultramaraton. Și visul unei echipe naționale
- Cît, cum, unde se aleargă și ce este un ultramaraton
- Există campionate mondiale și europene de 24 h
- De ce România nu participă la aceste campionate?
- Vom avea totuși o echipă la Belfast 2017?
În lumea ultramaratonului competițiile sunt împărțite în general în două categorii: în funcție de timpul de alergare sau în funcție de distanța de parcurs.
Cele de distanță sunt de obicei concursuri în care trebuie parcursă un spațiu între două puncte, acoperind distanțe mai mari decît tradiționalul maraton (42,195 km). Deși sunt controverse în ce privește definiția ultramaratonului, majoritatea atleților cu vechime consideră că acesta ar trebui să fie pe o distanță de la 100 km în plus. Așadar, ultramaratoanele pot fi de 100 km, 100 mile (circa 160 km) și așa mai departe. Țelul fiecărui atlet este să termine/acopere distanța de parcurs într-un timp cît mai scurt.
Competițiile de timp sunt organizate pe un traseu mai mult sau mai puțin circular, de obicei între 400 metri (pe stadion) și 5 km. Vasta majoritate sunt organizate pe un circuit lung de circa 1 km. Durează 12 ore, 24 ore, 48 ore, 72 ore, 144 ore și așa mai departe. Țelul atleților este să alerge cît mai mulți kilometri în timpul acordat.
Se organizează Campionate mondiale și europene de ultramaraton, în formatul de 24 ore, care este cel mai popular. Sunt demersuri ca această distanță să devină prima proba de anduranță la Jocurile Olimpice.
Fiecare țară care participă la campionatele mondiale și europene de ultramaraton organizează, de obicei, un campionat național de 24 ore pentru a selecționa și ajuta atleții care vor face parte din echipa națională. Chiar dacă o țară nu are posibilitatea de a organiza campionate naționale de 24 ore, atleții din țara respectivă pot participa la categoria Open (prin invitație) la campionatele altei țări. Atleții aceștia vor fi clasificati separat de atleții participanți la campionat, dar rezultatele lor vor fi omologate și recunoscute la nivel mondial.
România este singura țară din Uniunea Europeană care nu are o echipă națională de 24 ore și care, deși invitată să participe la Campionatele europene și mondiale, a declinat pînă acum invitația. Asta deși în ultimii ani ultramaratonul și sporturile de anduranță au început să fie din ce în ce mai cunoscute și practicate în România, cu alergători români luînd startul la competiții locale și internaționale.
Țările vecine nouă, printre care Serbia și Ungaria, au echipe foare puternice, concurînd strîns cu echipele foarte puternice ale Germaniei, Angliei, Italiei, Franței, Finlandei, Danemarcei etc. Internetul a făcut mult mai ușoară comunicarea între atleți și a dus totodată la mărirea numărului de alergători interesați de ultramaratoane.
Săptămîna aceasta s-a anunțat că viitoarea ediție a Campionatelor mondiale de 24 ore va avea loc pe 1-2 iulie 2017, la Belfast (Irlanda). România are mai bine de un an ca să formeze o echipă națională. Va fi capabilă?
*****
Andrei Nana este un atlet american de origine română. El și soția sa Claire Nana vor particpa pe 5-6 mai la Campionatele nationale de 24 h ale Franței, la categoria Open. Andrei Nana a terminat pînă în prezent 23 de competiții de +160km sau de 24h, inclusiv de trei ori Spartathlonul, în Grecia. Anul trecut a început, fără prea mult success, demersuri pe lîngă Federația Română de Atletism pentru formarea unei echipe naționale de ultramaraton. Continuă să comunice cu atleții români, să-i încurajeze și să le ofere sfaturi de antrenament.
Andrei Nana este totodată organizatorul echipei americane ce participă la Spartathlon și organizatorul competiției Icarus Florida UltraFest care oferă curse de 12, 24, 48, 72 și 144 de ore. Pe lîngă competiția din Franța, Andrei va concura la Vol State 500k, o competite de 500 kilometri in statul Tennessee (luna iulie) și la Spartathlon – 246 km, în Grecia, în septembrie.