Andrei Ivănescu-Gliga este unul dintre tinerii alergători care s-a făcut remarcat în ultima vreme


Dacă ar fi să îți rezumi viața în 30 de secunde, cum ar suna totul?
Mă numesc Ivănescu-Gliga Andrei, dar cam toată lumea mă strigă Ivă. Am 20 de ani, sunt născut în Ploiești, iar de doi ani urmez cursurile Facultății de Inginerie Mecanică de la Universitatea Transilvania din Brașov. În ultimii trei ani, în mare parte, viața mea s-a rezumat la sport, facultate și ceva timp liber, așa… uneori.

Care a fost declicul legat de alergare și ce a avut la bază?
Aveam aproape 18 ani, încercasem destul de multe sporturi, practicate la diferite nivele încă din copilărie, aveam și ceva kg în plus față de idealul meu din acea perioadă, așa că am început să ies la câte o alergare, la concursuri și evident că a început să-mi placă. Mai serios, cam de un an de zile mă antrenez.

Primele tale obiective în ce privește alergarea care au fost și cum au evoluat ele în timp?
Primele obiective au fost legate de distanță, precum în cazul fiecărui alergător. Doar că eu am plecat direct de la un semimaraton, făcut destul de tare, în jur de 4:40min/km, iar descoperind ulterior alergarea montană, am vrut să fac maratoane montane. Apoi să trec la ultra, chiar am fost înscris la Ciucaș la proba de 105km, dar mi-a venit rapid mintea la cap și m-am mutat pe semimaraton.

Cum arată programul tău de antrenament?
În perioada de iarnă am avut și 10-12 antrenamente de alergare pe săptămână, la care am mai adăugat și exerciții pentru partea superioară a corpului. Acum, că au început cursele, prefer să-mi fac antrenamentele tari în majoritatea curselor, iar în rest să ma recuperez între ele… deci cam 7-9 antrenamente pe săptămână, dar pun un pic mai mult accent pe partea superioară a corpului.

Ce factori au determinat evoluția ta în ce privește realizările sportive?
Cred că faptul că am avut un background sportiv m-a ajutat cel mai mult, pentru că nu știu dacă aveam motivația să pornesc de la 1km alergat prin parc, să tot avansez. La cum mă știu, probabil abandonam misiunea pe drum.
A mai contat și faptul că îmi place muntele, făceam des drumeții cu tata de 14-16h prin Bucegi și de atunci alergam coborârile în bocanci, că mă plictiseam să stau la pas. Nu am știut ce este alergarea montană până la 18 ani, dar ceva-ceva a fost acolo de când eram copil.

Care sunt top 3 rezultate în alergare la care ții?
De ținut, țin la foarte multe rezultate ale mele, dar cele mai importante cred că ar fi:
1. Transgrancanaria, proba maraton, loc 11 general
2. 100 Miles of Istria, loc 3 general
3. Campionatul Național de Maraton, loc 4 tineret, 2:48h

Ce crezi că te-a ajutat cel mai mult ca alergător?
Antrenamentele constante, atenția (de multe ori, poate exagerată) față de recuperare, dorința de a progresa continuu și încăpățânarea. În general, o motivație bună pentru mine sunt concursurile, având în jur de 6-7 pe an la care îmi doresc rezultate cât mai bune.

A existat vreun moment în care ai vrut să renunți la alergat?
Da, când am descoperit că nu toți cei din fenomenul alergării montane sunt oameni faini. A trebuit să mă obișnuiesc cu ideea că excepții există peste tot și că ele nu fac parte din normalitate.

Care sunt modelele tale în alergare și de ce admiri respectivii oameni?
Din România, pot să spun că sunt trei oameni pe care îi admir, în ordine aleatorie: Robert Hajnal, Ionuț Zincă și Leonard Mitrică. De la fiecare am avut și mai ales, am de învățat. E vorba de foarte multă muncă, până la dedicare.
Din străinătate, Jim Walmsley. E un model pentru mine fiindcă aleargă și platul și ultra-urile montane foarte bine. Plus că-mi place și ca el ca persoană, din ce l-am urmărit până acum.

Cum arată cursa perfectă pentru tine?
Plec tare, apoi încerc să accelerez câte puțin și termin foarte tare. E simplu.

Top 3 greșeli ale alergătorilor începători? Dar ale profesioniștilor?
Începători? Creșterea prea rapidă a distanțelor, schimbarea prea rară a adidașilor de alergare și cerințele prea mari de la un corp într-un timp prea scurt.
Profesioniștii? E relativă treaba, nu mi se pare un termen foarte bine definit în țara noastră. O să mă refer strict la ce am observat la sportivii din țară: nu se ține foarte mult cont de alimentație, recuperarea este de multe ori neglijată (mai ales partea de streching) și… nu mai știu.

Ce sacrificii ai făcut pentru alergare? Au meritat?
Nu le pot numi sacrificii, ci doar investiții care urmează să fie recuperate (râde). Glumesc. Timpul liber este destul de puțin, investesc pe plan financiar destul de mult și poate am devenit ușor-ușor o persoană mai retrasă. Dar cum menționam, nu le pot numi sacrificii. Efectiv e un stil de viață care îmi place, deci totul a venit și vine natural.

Dacă ai știi că ești capabil să obții orice de la alergare, care ar fi rezultatul cel mai dorit de tine?
Câștigător UTWT sau UTMB. Sau ambele.

Cum te-a schimbat pe tine alergarea în tot acest timp?
M-a disciplinat foarte mult, m-a determinat să gândesc pe termen lung și să muncesc pentru ceea ce îmi doresc. Efectele alergării se văd și în felul în care mă comport în viața de zi cu zi, încercând să-mi organizez viața astfel încât să am timp să fac tot ceea îmi doresc. Da, doar 24h are o zi, dar diferența este făcută de modul de organizare a fiecăruia, iar eu pun destul de mult accent pe acest aspect.

Ce urmează în 2019?
Salomon EcoRun (cros), Retezat Skyrace (Custura), Tryavna Ultra (concurs extern, maraton), Campionatul Național de Alergare Montană Distanță Lungă, Canyon creek (concurs extern, semimaraton).

Interviul a fost realizat de Eliza Nițescu. Imaginile sunt din arhiva personală a lui Andrei Ivănescu-Gliga.

Comments

comments

Previous post

Pe scurt. Rezultatele

Next post

Experiment la Londra

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *