Pe 14 septembrie, la 5:00, după o noapte în care a adormit destul de greu, Teodor Tănăsescu s-a trezit şi şi-a pregătit micul dejun: ceai, pâine cu unt, brânză şi puţină dulceaţă. Era important să mănânce cu o oră şi 45 de minute înainte de antrenament, ca să aibă suficientă energie fără să se simtă prea plin.
Şi-a pus şosetele verzi şi încălţările albastre, şi-a luat mp3-ul mic şi două mini-pliculeţe de Isostar şi a plecat spre Parcul Herăstrău unde la 7:30 alţi 11 colegi din echipa Raiffeisen Runners îl aşteptau la cel mai important antrenament din programul “Primul Maraton“.
Teodor s-a apucat de alergat în luna aprilie şi după primii 600 de metri a simţit nevoia să se oprească pentru că nu mai avea aer. Uşor-uşor a progresat şi a ajuns să alerge cu uşurinţă 9 km. Când a primit mailul care anunţa programul “Primul Maraton”, s-a gândit că un maraton ar fi prea mult deocamdată şi că n-ar trebui să se înscrie. A verificat dacă ar putea totuşi să participe la antrenamente şi să se pregătească pentru un semi-maraton. Când a aflat că separarea maraton/semi-maraton se va face după prima lună, a decis să încerce şi să vadă pe parcurs cum o să evolueze lucrurile.
Au trecut mai bine de trei luni de antrenament şi, după atingerea pragului de 28 de km, Teodor s-a convins că pe 6 octombrie vrea să alerge un maraton şi să termine cursa în sub 4 ore şi jumătate.
Cu In Extremo, Nightwish şi Rammstein în căşti, Teodor a început metodic alergarea, hotărât să menţină un ritm constant de cca. 6 minute/km. Nu aleargă de obicei cu muzică, dar la antrenamentele lungi, simte nevoia de ceva care să-i abată atenţia şi reuşeşte să separe ritmul muzicii de ritmul lui de alergare, chiar dacă uneori este tentat să accelereze.
Prima tură lungă în jurul Herăstrăului (8 km), a trecut cu bine şi Teodor s-a simţit în formă. Pas cu pas, s-a gândit să nu forţeze, să nu-şi termine energia înainte de a ajunge la final. Au urmat patru ture de lac, fiecare a câte 6 km. Gleznele, genunchii şi articulaţiile începuseră să-l doară, dar nu atât de mult încât să-l oprească. Mai rău îl supăra umărul cu care are o mică problemă de la „curent”. La fiecare 2 km era nevoit să-şi mişte mâinile ca să decontracteze muşchiul care îl sfredelea dureros când îi era lumea mai dragă.
Ajungând la ultima tură, Teodor şi-a spus: “Aş putea să o termin cu bine”. Apoi un gând nu i-a dat pace: “dar dacă mă blochez?”. L-a alungat repede, întrebându-se ce i-ar spune colegii și trainerii dacă l-ar auzi că nu mai poate. Normal că i-ar spune să meargă mai departe, doar într-o zi, după pragul de 24 km, aceștia i-au vorbit atât de frumos despre cum nu mulţi oameni pot spune că au terminat un maraton şi că pe 6 octombrie va realiza unul dintre cele mai frumoase lucruri din viaţa sa.
Cu gândul la senzaţia aia incomparabilă de fericire pe care colega Oana Badea spunea că o ai după ce treci linia de finish, Teodor a terminat de alergat 32 km în 3 ore şi 18 minute şi s-a bucurat încă o dată de porţia de energie pe care simte că o primeşte când se opreşte în mijlocul celorlalţi din echipă. Când colegii te aplaudă şi te felicită că ai terminat, simţi că faci parte dintr-un grup, spune el. Iar la final, când îşi dau mâna şi îşi iau la revedere, senzaţia e de “reîntregire cu ceilalţi”.
PS: Teodor Tănăsescu este doar unul din cei 18 mebri ai echipei Raiffeisen Runners care pe 6 octombrie vor alerga prima lor cursă de semi-maraton sau maraton. Amănunte la PrimulMaraton.ro.
Alte portrete de alergători: Dana Drăgoi sau Cosmin Tronaru.
Romanian
English