Nu e deloc ușor să accepți că durerea și accidentările fac parte, aproape inevitabil, din ”programul de antrenament” al oricărui alergător. Totul este să știi cum să treci peste ele, cum să îți rezolvi problemele și să mergi mai departe. Cam aceasta este și lecția învățată de Caterina Tudorache, participantă la programul Raiffeisen Runners. Are acum problem cu un tendon, însă e optimistă că în scurt timp va relua antrenamentele și va termina cu bine prima sa cursă de semimaraton în octombrie, la Maratonul București.
”Nu e bine că acum nu am voie să mă mișc, dar nimeni nu e perfect. Discut cu domnul tendon și îi promit că el e șeful de acum, îl voi asculta cînd se inflamează și îi voi cere să mă lase să alerg. Îmi e greu să știu că aveți antrenament și eu nu pot participa. Pot doar să vin și să urmăresc cu privirea ce faceți, să vorbesc și să aplaud. Dar nu se consideră antrenament, nu? (…) Asta e, am acum de convins o gleznă umflată să se lase de glume și de fițe. Și caut exerciții de întărire a tendoanelor și articulatiilor…”
# Despre trecutul… sportiv
”Am făcut sport, în joacă, ca orice copil din perioada anilor 80. Am activat pentru o scurtă perioadă la Clubul Ceahlăul Piatra Neamț (îmi plăcea să alerg „de rezistență”), însă părinții mei au ajuns la concluzia că dacă vreau să am un viitor luminos, trebuie să mă țin de școala și deci să abandonez o pregătire intensiva în atletism. Un alt amănunt, decisiv aș spune, a fost că mi s-a recomandat călduros să îmi tai părul, lung pînă în talie, pentru că mă incomoda în activitatea sportivă.
Copil unic fiind, preferam totuși activitățile outdoor, fiind fan declarat al badmintonului, rolelor și al tenisului cu piciorul”.
# Alergînd după…
”Dacă am mai alergat apoi? Am alergat. Cine nu aleargă dupa ceva, cineva, cumva, cîndva? Prinsul autobuzului însă nu se face, de obicei, cu încălțămintea potrivita și cu un ritm potrivit. La alergare e nevoie de disciplină și atenție”.
# De ce Raiffeisen Runners?
”Dragostea mea veche pentru alergare m-a făcut să o practic, în ultima vreme, doar cu titlu de relaxare, între ședintele de aerobic. Programul încărcat dintr-o anumită perioadă a vieții, m-a făcut doar să urmăresc competițiile la care participă echipa Raiffeisen Runners și să îmi doresc să fiu acolo, printre ei. Am aplicat și anul trecut, dar dintr-o eroare tehnică, nu am primit și confirmarea. Anul acesta am perseverat, m-am înscris și acum fac parte, cu drag și conștiinciozitate, din program”.
# Ce a ”învățat” pînă acum de la alergare
”În timpul alergării, am înțeles că a fi doar eu și cu mine e ceva extrem de plăcut. Nu ne dăm seama că, prinși în vîrtejul activităților zilnice, nu prea suntem singuri cu noi. Iar după alergare, există o stare extrem de placută. De mulțumire, liniște, relaxare.
Totodată, în cadrul programului, am cunoscut și mai mulți colegi din Raiffeisen, mi-am făcut noi prieteni”.
Foto: Mihai Țuțu – Uzina de Pixeli
”Am constatat că, după o lună de antrenamente, pot alerga 10km și să nu simt că sunt la capătul puterilor. Cînd spui 10km, te gîndești: wow… e distanța de acasă pînă la Unirii… o parcurg cu mașina în 15 min. Sau cu metroul în 20. Nu am cum să merg atît de mult pe jos. Sau să mai și alerg… Ba da. E simplu. Devine un mod de a fi. În continuare, mașinile și metrourile vor fi pline de cetățeni care nu își dau seama ce pot. Și eu voi fi printre ei, însă știind că oricînd vreau, pot alege să parcurg distanțe mari alergînd.
Am mai descoperit ce frumos este parcul dimineața devreme, în weekend. E liniște, aer curat, verdeață, păsări, veverițe. Parcul este, în majoritatea cazurilor, doar o zonă de tranzit între două puncte. Ne plimbăm prin parc, dar nu suntem acolo. Nu ascultăm, nu vedem, nu ințelegem. Doar suntem acolo.
În schimb, neplăcut a fost acel antrenament care mi-a adus accidentarea. Nu am simțit nicio diferență a stării mele și abia a doua zi am avut primele semne ale durerii de tendon. Așa am constatat că deși totul pare că decurge perfect, pot oricînd apărea… imperfecțiuni. Perfectibile”.
# Ce e un semimaraton?
”Clar, o provocare. M-am accidentat la un antrenament, sunt obligată să întrerup pregătirea pentru cîteva săptămîni, dar această pauză mă face doar și mai dornică de a reveni în echipă și de a recupera. Am constatat că organismul meu reacționează extrem de bine la efort și mă susține. Faptul că suntem susținuți ne dă încredere că facem bine ceea ce facem. Primim sfaturi, recomandări, multe informații și aprecieri”.
# Planuri
”Eu și alergarea am redevenit buni prieteni. Accidentarea mea pune sub semnul întrebării doar performanța unui loc onorabil la Semimaratonul de anul acesta. Îl consider un an de acomodare cu noul și vechiul meu prieten. M-am îmbolnăvit de alergare, m-am vindecat de lene.
Acum, că am căpătat o disciplină a programului de antrenament, că nu mai consider niciun efort trezitul sîmbăta la ora 6, că știu ce pot și că am înteles să mă ascult, declar oficial #rezist-mai-mult-de-un-semimaraton! Ne mai vedem noi, alerg spre voi si cu voi!”
Romanian
English