James Bond? George Clooney? L. Dragnea? Ștefan Bănică jr? La toți acești rechini cu înotătoarea în jos m-am gândit în vremea din urmă, în timp ce înotam. Se pare că ajută, căci am stabilit niște recorduri. Altfel, rândurile de mai jos, ar fi trebuit să fie, teoretic un jurnal de primăvară al săptămânii 19-25 martie 2018. Dar a ieșit un jurnal de bazin, căci afară a fost vreme de sanie.
Nu am dubii, luni este cea mai nașpa zi a săptămânii. Mobilizarea la ora 5 este cea mai grea, doar vineri îmi vine la fel de greu să mă trezesc. Când ajung la piscină îmi vine să dau ceasul unui înotător, să-mi ponteze și mie o oră de înot, și eu să trag un pui de somn pe șezlong, la căldurică.
Cu gândurile astea mobilizatoare mă bag în bazin și încep să lălăi brasul meu plictisitor. Oare James Bond înoată bras? Sau George Clooney? Sau Antonio Banderas? Mira-m-aș. Sau ceilalți idoli purii ai femeilor, ăia mai autohtoni, Ștefan Bănică jr, L. Dragnea sau P. Roman, când vedeți figura lor încă virilă, ce inspiră, înot feciorelnic de balenă, bras, sau îi vedeți despicând apa ca niște rechini, în craul? Mă rog, niște rechini cu înotătoarea în jos…
Oare doamna Firea ar putea admira un înotător de bras? Sau doamna Dăncilă? Oare domnul Pandele, comandant de navă și orașe, înoată bras sau craul?
Mă rog, persoanele menționate nu reprezintă modelele mele, eroii la care visez eu, eu nu mă regăsesc decât în alt super erou, Mr. Bean, cu care cred că semăn și fizic și psihic.
Mă scutur înfiorat de ideea că aș putea fi un striper cușer vopsit cu autobronzant la petrecerea de 8 martie de la Organizația Femeilor Social Democrate (sau la Congres?) și încerc să fac niște bazine în craul. Mă cam ține spatele, picioarele merg total haotic. Singurul câștig față de acum un an este că reușesc să respir la două brațe, înainte nu respiram decât la 4 brațe, ceea ce îmi cam termina oxigenul.
Pentru început strategia este să fac patru lungimi craul, o lungime bras, asta fiind soluția de compromis în încercarea de a nu-mi smulge brațele din umeri. În bras înotam cam cu 2 km/oră, media la craul era de vreo 2,7 km/oră, dar după 4-5 bazine țineam direcția cu limba, ieșită de un cot. Pe distanță mai lungă pot spera la 2,4-2,5 km/ora.
De unde făceam cam 1h10 minute pe 2,4 km, strategia asta combinată mă duce destul de relaxat la 1h04, ceea ce îmi dă noi aripi. Sau înotătoare, mă rog.
Una dintre regulile oamenilor inteligenți, auzită de la dr. Alin Popescu, era să nu încerci să mărești în același timp și viteza și distanța, că nu te paște nimic bun. Nu simultan, așa retinusem eu, dar uit în mod sistematic să fiu isteț. Așa că marți scad numărul de bazine bras și fac cei 2,4 km în 1h00min57 sec, ceea ce îmi gâdilă extrem de plăcut orgoliul, așa că mai fac un 200 m, de revenire, că mergeam dus de entuziasm.
Ajunsesem într-un punct în care mă plictiseam de moarte la bazin, acum am descoperit o nouă provocare, să fac sub o oră pe 2,4 km. Nu e mare câștig, eram șmecher dacă făceam asta în același stil de înot, dar pentru moment poate fi o provocare, că îmi lipsea ceva din viață. Apoi va fi de depașit baremul de 2,5 km/oră, ca să am ceva de urmărit în următoarea lună. Termen – sfârșitul lui aprilie, apoi 5,5 km în iulie.
Evident, în zilele următoare nu mai merge la fel de simplu, dar sunt pe aproape.
Vineri era viscol. Viscolaș, mă rog, așa, de martie. Școală oprită, stradă pustie, sunt singur la bazin. Trag de timp, mă simt păcălit, nu au venit băieții. Oprirea asta a școlilor nu are nicio legătură, zic eu, cu vreo calamitate naturală. Pur și simplu este o recunoaștere a incompetenței primăriilor, care nu sunt în stare să intervină eficient pentru curățarea străzilor și dau liber. Ar organiza eventual și un târg, să ne bucurăm deci că ninge.
Sunt cam obosit, am tras deja patru zile de mine, încep cu niște bras. Avantajul la 2,4 km/oră este că am mai multe repere simple. La 10 minute ar trebui să am 400 m, la 15 minute 600 m, 20 min – 800 m șamd. Practic la fiecare 5 minute pot să mă verific, să văd cum stau cu timpul. Sau cu distanța, mă rog. Hopa, hai că dacă trag mai tare poate mă încadrez, zic eu după un sfert de oră.
Nu am reușit, am făcut 8 secunde peste o oră, numai bine să îmi mușc mâinile, dacă nu mă tot opream să mă uit la ceas, dacă nu aranjam ochelarii, dacă-dacă-dacă. Deci rămân tot peste 1 oră, asta e.
Sâmbătă mai fac ceva peste 3 km, în final am un nou record săptămânal de distanță, 18,6 km. Cum ziceam, nu încerca Adriene să mărești simultan distanța și viteza, că nu e bine, să nu iasă brațele din încheieturi. Zero alergare, zero bici, nici asta nu e bine.
Una din părțile dificile este că țin un oarecare post. Știți treaba aia, bărbații trebuie ținuți ca niște câini. Să le dai de mâncare la ore exacte, să nu îi tulburi la masă etc. Ce facem însă când stăpânul este vegan? Evident, încercăm să ținem cățelul pe morcovi și salată, să își descopere partea bună a caninilor. Este evident, orice cățel are canini pentru a roade iarbă, incisivi făcuți pentru morcovi, trebuie doar să îi ții pe cartofi ca să își descopere gândirea pozitivă și să devină niște căței mai buni. Mă rog, așa îmi citește o admiratoare și prietenă a domnului Roșu A.. Sau cam așa.
La fel și eu, am trecut pe morcov și salată. Rareori, maxim o dată pe zi, scap într-o pastramă cu mămăliguță de post, un șnițel de porc cu piure de post, niște coaste cu cartofi de post șamd. Murind vineri de foame mă opresc la mult hulitul și adoratul Mc Donalds. Bag la Mc drive, dau comandă, plătesc, primesc uimit un cronometru. Dacă în 90 de secunde nu primesc ce am comandat, primesc moka din partea firmei un BigMac. Uraaaaaa.
Cu ochii pe cronometru trag la următorul ghișeu. Spre surpriza și plăcerea mea, secundele trec, 1 minut 15, 20, 25, 30, uraaaa, mă fac de un BigMac moka.
Apare la geam o fată transpirată, îmi dă comanda, își cere scuze, ia cronometrul, suspină ușor, cu fața unuia care tocmai a terminat un maraton și mă întreabă ce vreau, un BigMac sau un cupon? Fericit și mândru de mine mă gândeam ce să aleg. Nu gândesc foarte rapid, așa că nu am cerut prea repede. Mă intriga fața ei, nu era cea a unei persoane care îți face un cadou. Auziți, vă penalizează pentru chestia asta? A zâmbit neajutorată și m-a întrebat iar, grăbită, că intră iar în întârziere, big mac sau cupon?
M-am simțit tare nașpa. Am zâmbit și am plecat urându-i o zi bună, fără să pot să îmi reprim o senzație de furie. La o corporație nu pierde niciodată firma, nu-i așa? Mereu recuperăm de la cei vinovați, să se învețe cu productivitatea, la naiba, că vă oferim un mediu de lucru motivant. Servește-i sub 90 de secunde sau îți luăm din salariu. Sau cam așa am văzut eu, poate greșit. Nu cred că mai trec pe la Mc.
Oare să îmi las mustață?, ar ajuta la coborârea sub o oră/2,4 km?
Conform unui vechi principiu, dacă vrei să faci un record de viteză trebuie să alegi o cursă cu distanța un pic mai scurtă. Alegi un maraton de 41 km și scoți record.
Așa mă apuc eu să măsor bazinul, surpriză, are maxim 19,7 m. Deci am fost furat cu cel puțin 6 km/an doar din ăștia 30 de cm lipsă. Hoții, hoții! Toți te fură!
Ultimul gând al săptămânii? Îmi pare rău de Gheorghe, Andrei Gheorghe. L-a păcălit Iliescu și pe ăsta. Dumnezeu să-l ierte.
Romanian
English