Săptămâna trecută am reușit să mă accidentez, deși nici acum nu-mi dau seama ce s-a întâmplat. Aparent din senin a început să mă doară un picior, deși unele voci mai raționale mi-au atras atenția că atunci când acumulezi mii de kilometri alergați, nu se poate spune că te-ai accidentat din senin. Mă rog, este doar o inflamație, nimic grav, dar suficient cât să mă facă să intru într-o vacanță forțată. Mai exact, în ultimele 8 zile am alergat doar 9 km. E și ăsta un soi de record personal, pentru că până acum și în cele mai proaste săptămâni tot alergam măcar 30 km.
Sunt uimită de câtă energie am în perioada asta și de cât de frustrant e să nu o pot consuma. În mod ironic, dacă până acum mă consolam cu gândul că vremea oricum nu e prea prietenoasă cu alergătorii, acum am rămas și fără această consolare, dimineața răcoroasă de azi fiind una perfectă pentru alergare. Recuperarea va mai dura probabil câteva zile, timp în care nu am altceva de făcut decât să visez la competiții și alte isprăvi de vitejie.
Apropo de vitejie, chiar în timp ce citiți acest articol, 96 dintre cei mai buni atleți ai lumii participă la Ultramaratonul Badwater, despre care se spune că este cea mai dură competiție de alergare din lume. Această afirmație este făcută pe bună dreptate. Traseul de 217 km începe la 85 de metri sub nivelul mării, în Valea Morții din California, ceea ce nu sună deloc încurajator. Finishul se află la 2548 de metri altitudine, pe muntele Whitney, cu o diferență de nivel cumulativă de 5800 m.
Ca și cum traseul în sine nu ar fi fost suficient de greu, cursa este organizată la mijlocul lunii iulie, când temperaturile depășesc frecvent 49 de grade Celsius, ajungând chiar până la 55. Și pentru că nici asta nu era de ajuns, organizatorii au stabilit și un timp limită de 48 de ore. Ca să vă faceți o idee despre cât de crâncenă este această competiție, cele mai grele curse din România sunt Bucegi 7500 (90 km într-un timp limită de 40 de ore, 7500 m diferență de nivel) și noul ultramaraton Ciucaș Trail Running (100 km într-un timp limită de 24 de ore, 4900 m diferență de nivel), iar recordul național de temperatură este de 44,5 grade C și a fost atins în anul 1951.
Se spune, mai în glumă, mai în serios, că alergătorii de cursă lungă ar avea o oarecare doză de nebunie și masochism. Acest lucru este greu de contestat dacă ne gândim la câțiva dintre temerarii care au intrat în istoria Badwater. În 1989, Tom Crawford și Richard Benyo au parcurs traseul dus-întors. În 1994, Scott Weber și-a petrecut 10 zile din viață alergând distanța dintre Badwater și Mt. Whitney de trei ori consecutiv. Performanța sa a fost depășită în anul 2001 de Marshall Ulrich, care a parcurs traseul de patru ori consecutiv, după ce în 1999 se remarcase drept primul alergător care a terminat această cursă cărându-și proviziile de unul singur, într-un cărucior care la momentul startului cântărea 102 kg.
În ediția de anul trecut, Lisa Bliss a devenit prima femeie care a parcurs traseul pe cont propriu (fără ajutorul unei echipe de suport și fără realimentare), împingând un cărucior de 120 kg plin cu provizii și echipament. Anul acesta cel mai vârstnic concurent are 70 de ani și participă la ultramaratonul Badwater pentru a 14-a oară.
Nu știu dacă ar trebui să mă îngrijoreze faptul că reacția mea după ce am citit toate lucrurile astea nu a fost să scuip în sân de trei ori, ci să mă gândesc “hm, ar merita încercat cândva”. Până în prezent niciun român nu a finalizat ultramaratonul Badwater, criteriile de selecție fiind extrem de dure.
Mai exact, pentru a te înscrie trebuie să îndeplinești minim una dintre următoarele condiții: 1) finisher al unei ediții Badwater și al unui ultramaraton de renume în ultimele 12 luni; 2) finisher al cel puțin trei ultramaratoane pe distanță mai mare de 160 km, dintre care unul în ultimele 12 luni; 3) finisher sub 48 de ore al competiției Brazil 135 (comparabilă ca grad de dificultate cu Badwater) și al unui ultramaraton de cel puțin 160 km în ultimul an. Chiar și în condițiile în care criteriile de selecție sunt îndeplinite, participarea la Badwater nu este garantată, selecția celor aproximativ 90 de concurenți fiind făcută de un comitet format din 5 membri, care alocă un punctaj fiecărui candidat.
Se pare așadar că o să mai dureze ceva până să-mi propun un asemenea obiectiv la modul serios, dar între timp mă bate gândul să-mi comand din magazinul online un tricou Badwater, cu care să fac furori în parcul IOR.
Foto: bbc.co.uk, www.nppa.org, benjamin.co.il
Romanian
English
Am vazut ca Adrian Belitu a reusit sa termine cursa de doua ori. El nu mai e roman?
Este intr-adevar o greseala de documentare in text. Pur si simplu nu am stiut ca romanul Adrian Belitu a terminat aceasta cursa si inca de doua ori. Multumim pentru observatie. Si, ca sa parafrazam un slogan celebru intr-o vreme, ne bucuram sa avem cititori mai documentati decat noi.