Earth! Fire! Wind! Water! Heart! From your powers combined … (Sună cunoscut? Aha, deci suntem în aceeași categorie – 35+. Dar să continuăm… I am Captain Donath! Captain Donath? Păi cine e ăsta?
de Adrian Ber
Dar ce, credeați că derulăm aici un episod din Captain Planet? Ooo, bătrâni și nostalgici pe deasupra. Nu, nu, am crescut între timp. Am trecut de la desene animate la alergat, sărit peste garduri și gume, târâș pe coate, julituri … Aoleu, da’ asta de unde o mai fi apărut? Și se pare că nu sunt singurul dintre cei peste 120 de „șocați” (concurenți s-ar numi în mod normal) cu mirarea asta.
Păi, de la mers târâș pe sub bârne sau sărit de garduri, aaa nu, nu, de la tobogan, aaa, nu, nu … „Ei, las’ că-ți trece până te însori”, ziceau ai mei. „Semne de bună purtare”, completa taică-meu. Asta când eram mic. Acum ar zice: „Ai grijă, măi tată. Ce-ți trebuie ție așa ceva? Acu’ ai copii”. Păi și ce? Să facă numai ei vânătăi? Să le las lor toată distracția?
Dacă vrei și tu distracție, tocmai ai ratat-o… În week-end a fost primul „donaton” din România, o cursă cu obstacole. Dar ce obstacole, zic eu? Shot-uri de adrenalină de-a lungul unei alergări de peste 4 km. Așa de bune, încât câțiva mai nesătui dintre noi, inclusiv Tamas Bogya, câștigătorul, au hotărât că trebuie să le mai facă o dată. Prescripția doctorului. De fapt a lui Adrian Simion, organizatorul.
Că cică nu avem voie să mai folosim toboganul decât dacă mai facem o dată traseul. Cică suntem maratoniști. Bun. Tura asta avem timp și să admirăm cea mai veche statuie din Cluj-Napoca, statuia lui Donath – ciobanul care a salvat Clujul de invazia otomană printr-un efort suprem de alergare și care în sfârșit a avut parte o petrecere de pomenire cum se cuvine.
Cu de toate, cum ziceam de la început. Pământ! Din acesta am avut din belșug. Mai ales că ne-a ajutat și apa venită din ceruri, care s-a jucat cu noi. Ba soare, ba ploaie, de parcă s-a stricat inelul lui Gi (pentru categoria sub 35, cel cu apa din Captain Planet). A fost atâta pământ că am mai luat și cu mine încercând să urc un deal de nămol ce ar fi făcut invidios și un off-roader. Dar și pe mine, mai ales după ce am testat a doua oară toboganul și pe burtă. Tare l-aș fi testat și pe panta de lângă. Dar deh, ce ți-e și cu organizatorii ăștia grijulii. Iar citind aceste rânduri, probabil ei zic: „Uff, masochiștii ăștia veșnic nemulțumiți.”
Deci a fost pământ. Plus apă egal nămol. Minus apa din două piscine improvizate și ești aproape curat. Numai bun de săpunit, dar nu la râu, ci la tobogan. Pui la bătaie abdominalii sau dorsalii și până jos ești plin de spume. La gură? Nu, nu, dar numai acolo nu. Mai sari prin foc și dacă tu crezi că ești uscat poți să stai liniștit în fotoliul din fața televizorului. Numai acolo James Bond fuge printre picăturile de ploaie. Apropo, tura asta aș putea zice că am fost „Bear. Running Bear. Numărul 7 pe șort”.
Și nu am fost singurul agent special, mai uite încă 5 în albastru. Ușurel, ușurel, nu vine garda, nu avem dușmani, nu suntem în videoclipul lui Salam (da, da, crorectați-mă, nu e Salam, e altă minune, totuna). Sunt doar băieții de la trupele speciale, care vor să se distreze și ei.
Ce să mai zic de trupele donatiene aeropurtate? I-a adus vântul lui Linka (acuma m-am săturat de explicații – luați linkul de pe Wikipedia). Patru la număr, din care unul ni s-a alăturat la start. Iar acum când îmi aduc cât de frumos coboară, ați citit deja de Captain Planet și mă luați la rost cu reciclarea. Avem di tăte, sărim pisti tăte, inclusiv frigidere reciclate așezate într-o piramidă.
Oare ce-or fi zis invitații de la nunta aia când ne-or fi văzut sărind peste altă piramidă din baloți de fân. Sau i-o fi păcălit ginerică că e un moment cultural pregătit special pentru ei. Ia imaginați-vă o cursă cu obstacole în care stai liniștit acasă, cu popcornul în față, apeși pe un buton, pac, un jet de apă pe concurenți, apeși pe altul, le tragi cauciucul de sub picioare, apeși pe altul, se mai ridică un gard. Că și-așa am avut doar patru la număr. Cică Marele Alb se numeau. V-am zis eu, plin de super eroi.
Oameni cu inimă mare. Așa, inima – ultimul element din cele cinci. Cea pe care au pus-o organizatorii ca să ne ofere distracție nouă. Cea pe care au pus-o concurenții să lase micul și berea de pe terasă pentru nămolul de pe dealurile Clujului. A mea care rămâne legată de acest concurs. Sau de celelalte concursuri similare pe care organizatorii ni le-au promis. Shh, asta e secret!
Romanian
English