Coltul Consumatorului

Taxele. O ceartă cu mine însumi!

Am în mine mai multe persoane: există simultan un tip matur, sensibil, genul Grinch, o persoană generoasă, finanţist scoţian combinaţie de Harpagon cu Hagi Tudose, un golănaş entuziast care se mai uită după fete, un moş acru si cicălitor, precum şi o babă cârcotaşă, care stă probabil la parter, și când nu îi toacă zilele lui moşu’ se ocupă cu gonirea copiilor la scara lor şi dezumflarea mingilor de fotbal, dacă fac zgomot între orele 14-18.

Toate persoanele astea cred că sunt pitici, fac destul zgomot si se ceartă suficient ca să nu mă plictisesc nici când alerg singur.

de Adrian Mila

Era seară, alergam prin parc, ascultam muzică şi dădeam din lăbuţe, când piticul “baba de la parter” şi-a aranjat basmaua, şi-a pus mâinile în şold şi a început să toace şi să bombăne. Până acum au fost toate bune şi frumoase, acum este din ce în ce mai nemulţumită. Aşteptările au fost neîmplinite, dorinţele neîmpărtaşite, ce visa când era fată mare s-a dus, aşa cum se duc visele dimineaţa după beţie (baba asta mai trage la măsea câteodată, luându-se de mână cu finanţistul scoţian la beţii cu licori cu multe grade).

De unde atâta frustrare si nemulţumire? Partea mea entuziastă tot visa nişte alergări de toamnă-iarnă cu care să încheie anul, şi partea de Harpagon a început sa se revolte. Aşteptam nişte curse, anunţate sau bănuite, care mă ţineau în suspans, că nu aveam toate informaţiile, date despre traseu, şi nu în ultimul rând, cât este taxa.

Fremătam, trepidam, hopa, uite că apare saitul, uite că se dezvoltă, uite că se dă drumul la înscrieri, filez fiecare informaţie aşa cum filam odată lozul în plic, frână, stop, marche-arriere. Mă dezumflu ca dirijabilul Hindenburg, dar fiind plin cu hidrogen, iau şi foc. Dau cu nasul de taxele de participare şi rămân uşor blocat. Taxele nu sunt neglijabile, eu le apreciez ca fiind mari, chiar dacă organizatorii spun la unison că nu sunt mari, sunt chiar mici spre potrivite.

Tot anul cred că am fost mai mult cu ochii pe taxe decât pe concursul în sine. Aici o parte din pitici încep să facă pe avocaţii taxelor, o parte sunt avocații mei şi începe procesul. Eu, inculpatul, încerc să fiu şi moderatorul piticilor mei, că dacă se iau ăştia la bătaie nu ştiu cine mă mai face bine, şi îmi continui alergarea în timp ce se dezlănţuie scandalul şi furtuna.

Avocaţii taxelor spun că nu e treaba mea; nu îmi place? să schimb programul televizorului, să mă apuc de dans sportiv sau să îmi găsesc relaxarea şi plăcerea în alte forme de distracţie, dacă sunt aşa de cârcotaş şi chitros încât să nu particip la un concurs din cauza taxei. Şi nu am nici un drept să fac observaţii, sunt inţiative private, afaceri sau strângeri de fonduri, nu există nici o obligativitate să particip şi eu. Există suficiente lucruri bune în lume la care nu am acces din cauza banilor, şi nu am nici un drept să critic un Ferrari, un single malt, un caviar sau un păstârnac japonez ecologic din cauză că nu am eu tiparnița lui Mugur. Mugur I., cel care semnează pe hârtiile colorate pe care le purtăm cu toții prin buzunare.

Nu îl lăsaţi să se transforme pe acest individ (tot de mine este vorba) într-un ciudat care o distruge pe Mona Lisa din cauză că nu e atârnată în sufrageria lui.

Nu în ultimul rând, inculpatul nu are nici un fel de competenţă, neavând habar cât de greu este să organizezi un concurs, nefiind deloc implicat afectiv și financiar în acest gen de activitaţi.

Apărarea stă liniştită, aşteaptă să îi vină rândul. Onorată instanţă, taxele astea l-au sufocat. Psihic. Întâi l-au făcut dependent de endorfine, de competiţie, de freamăt și de zbucium, acum i-au pus o taxă pe viciu mai mare decât acciza la alcool. Aşa au făcut şi cu ţigările, aşa au început, dar pe tricourile de la concursuri nu a scris nimeni “atenţie, alergarea poate să dea dependenţă”. Nu este vorba doar de sumă, este vorba de principii aici.

Şi ce să facă săracul om când toată lumea îl invită? Pe internet, la alergări, ce mai faci, cuuuuum, nu viiiii?, din cauza taxei??? Aaaaa, și alergătorul scade în faţa tuturor şi în ochii lui până la dimensiuni microscopice.Păi asta înseamnă că nu eşti pasionat, va spune un avocat al acuzării, că dacă erai pasionat făceai ce puteai şi alergai la concursul vieţii tale. (E adevărat, concursul vieţii mele este iarna la fiecare două săptămâni, vara este săptămânal).

O altă întrebare: este competent să critice? Păi dacă plăteşte, (noi, avocații apărării) credem că este cel mai în măsură să şi critice. Este consumator, ce Dumnezeu. Nu trebuie să fii crescător de porci ca să poţi aprecia sau critica un cotlet la grătar, zicem noi, mai ales dacă îl şi plătim.

Păi onorată instanţă, ajungem la fel ca prietenul Horia, şahist amator cu o jumătate de secol în spate, că a împlinit recent 50 de anişori, care s-a dus să joace şah în parc cu “băieţii”. Băieţii aveau de la 70 de ani în sus, și când au ajuns la politică l-au dat afară de la masă. Până atunci fusese bun, când a îndrăznit să îi contreze a auzit şi replica “păi puştiu’ ăsta nici nu ar trebui să aibă drept de vot, este un amărât de găozar, un puşti care nu are competenţă. Păi eu eram în piaţă în ’47, când a plecat Regele, şi ăsta mă învaţă el pe mine politică?”

Nu în ultimul rând, inculpatul ăsta, puştiul care se plânge de taxe, are acasă vreo 20 de tricouri de bumbac  în care doarme, mănâncă şi creează, a echipat un sat din judeţul Giurgiu cu alte 20 de tricouri, de zici că e sat de kenyeni care au alergat la crosuri în Capitală, mai are acasă vreo 7-8 tricouri bune, primite la concursuri, şi încă 2-3 tricouri pentru care încă nu s-a născut un om suficient de mare. De unde le are? Păi de la crosuri, semimaratoane şi maratoane. Le-a platit? Mmmm, direct nu, indirect le-a plătit şi pe alea bune şi pe alea rele.

Şi ce mai vrea atunci? Păi nu mai vrea, onorată instanţă. Nu mai vrea să plătească taxe mari, indiferent ce înţelege lumea prin “mari”. Un alergător calcula pe Facebook cât îl costă taxa de concurs/kilometru de alergare şi i-a ieşit că este mai scump decât cu taxiul luat noaptea de către un cetăţean străin  la aeroportul Otopeni. Nu este un punct de vedere corect, dar este şi ăsta un punct de vedere. Nu mai vrea să plătească în pachetul de concurs tricouri, mese sau alte produse.  Nu vrea să selecteze cursele după taxa de concurs.

Ar vrea să alerge şi să plătească alergarea, cronometrarea, clasamentul, pentru asta merge la un concurs. Îi plac la nebunie cadourile, mesele îmbelşugate, şpriţurile, are chiar o chemare pentru ele, dar să fie scoase din pachetul de concurs, să fie opţionale şi plătite separat. Sau să fie, primesc, dar sa nu plătesc nimic pentru ele, cam aşa a mai spus inculpatul ăsta de reclamant. Păi şi cine vrei sa plătească pentru ele? Nu ştiu, sponsorii, dacă vor să alerg pe mine cu o reclamă la crema de ghete sau ce o fi.

La un moment dat mă plictisesc de atâtea pledoarii, că alergam şi nu mai reuşeam să mă concentrez de cât scandal făceau piticii, şi le-am dat ordin să tacă. Am îndreptat coloana, m-am uitat către un judecător ipotetic, şi l-am întrebat: ”Păi, dumneata ştii cine sunt EU?” Intimidat, a aşteptat să continui ideea. ”Sunt cetăţean european!”  E, ce să spun, asta era, atunci vei avea taxele în euro anul viitor, să te saturi.

Morala este simplă. Am rămas la sfârşit de an cu alergatul în parc, foarte sănătos şi încă ieftin, şi am scris o scrisoare către Moşul. L-am rugat ca la anul să îmi aducă concursuri multe, frumoase şi cu taxe mici. Şi dacă nu o sa facă asta, o să îi spun plângând, ca în bancul de acum 25 de ani: ”măăăăăăă, tu nu eşti Moş Crăciun, tu eşti Moş Nicolae….”

P.S. Mă  întrebam în acelaşi timp ce cursă este aia la care am simţit că plătesc preţul corect. Cursa model din punctul meu de vedere a fost Ecomaratonul de la Moeciu. Nu vreau să nedreptăţesc pe nimeni, mai ales că nu am alergat foarte mult în acest an, dar mi s-a părut cursa perfectă.

Comments

comments

>
Previous post

Sprinterii, cei mai buni atleți ai anului

Next post

Am vorbit despre alergare

Alerg.ro

Alerg.ro

21 Comments

  1. Oana
    noiembrie 26, 2012 at 3:26 am

    Se pare ca aceasta framantare legata de taxele mari de la concursuri o au si cetatenii UE si chiar ai SUA din moment ce un editor de la Runner’s World in cartea sa cuprinzand Reguli pentru alergatori, spune:
    Rule 2.1 A
    Don’t complain about the race entry fee – Hey, no one is holding a gun to your head. (And if they are, you’ve got bigger problems). Don’t like the fee? Find a smaller (read: cheaper) race. But whatever you do…
    Rule 2.1 B Pay your way – bandit a race and you’re stealing pure and simple. Staging a race costs real money. If you can’t afford to pay your share, there are plenty of other roads for you to use on race day. Running is free. Racing is not.

    Iti respect punctul de vedere, dar l-as fi respectat mai mult fara P.S. Acel ultim comentariu m-a lasat masca pentru ca imi cer scuze dar au mai existat curse care sa fi meritat in 2012 si n-as vrea sa nominalizez ca nu mi se pare frumos

  2. adrian
    noiembrie 26, 2012 at 5:16 am

    Regula 2.1 A am aplicat-o destul, chiar fara sa o cunosc, dar mi se pare discutabila. E, ce sa fac, atunci am discutat-o (taxa). Stiu, mi-am spus si singur ca daca este scump caviarul sa pun sare pe paine, ca nu ma obliga nimeni sa consum caviar. Cred ca a fost prima idee care mi-a venit. Existand o oarecare contradictie intre scopurile declarate (alergare pentru mase, sa sarbatorim, ultima alergare inainte de sfarsitul lumii, sport pentru toti samd) si realitatea pragmatica, am zis sa dezvolt un pic subiectul.
    Poate ma repet, nu vreau sa demolez concursuri sau organizatori, as vrea sa reusim definirea unor costuri acceptabile pentru toata lumea. Sau, conform recomandarilor, sa uzez asfaltul parcului la alergarile de 400 m, daca atat ma duce buzunarul.

    Regula 2.1 B probabil este necesara, nu stiu, mie imi displace ideea de bandit runner. Nu stiam ca exista notiunea pana acum cateva luni, nu stiu ce ii determina pe banditi, adrenalina, revolta, nu stiu, dar nu ii simpatizez. As fi mai degraba politist decat bandit, cel putin asa cred.

    Am ezitat foarte mult cu acel PS si nu stiu daca a fost fericit; am tot analizat cursele la care am participat, incercand sa imi dau seama care era pragul la care as fi spus : e un pret ok. Am fost la curse mai scumpe, la curse care erau gratis. Ca accesibilitate, ca pachet de concurs (fiind dintre cei care ar renunta la pachet daca ar fi posibil), asa mi s-a parut mie Ecomaratonul. Daca anul viitor vor mari taxa cu 50%, probabil voi spune ca este scump.

    Cred ca am incercat sa laud una din cursele care mi-a placut, fara sa pomenesc de cursele in care caviarul era prea scump fata de posibilitatile mele sau fata de pretul pietii. Daca il caut de origini, uneori constat ca acel caviar era sintetic si un pic vopsit, dar asta o exprim direct catre organizatori, daca este cazul.

    Si fac eforturi maxime sa imi placa toate cursele la care particip, pentru ca mi se pare stupid sa ma enervez pe banii mei.

    Cine stie, poate toata ideea este a unei vulpi care se plange ca sunt strugurii acri.

  3. Silviu N
    noiembrie 26, 2012 at 6:21 am

    Hello!
    Sunt surprins si amuzat in acelasi timp cand ma gandesc ce reactii poate sa genereze un simplu punct de vedere exprimat pe o retea de socializare (mesajul respectiv fiind sters la relativ putin timp dupa postare)…cum s-ar spune, un tantar naste un mic armasar 🙂
    In 5 ani de zile, n-am avut niciodata vreo problema in legatura cu vreo taxa de participare la vreun concurs. Si au fost destule. Deci titlul e eronat din start.
    Am avut o problema in acest caz. Am aruncat o piatra in apa si mai multi intelepti s-au grabit sa o scoata.
    Nu vreau sa comentez unele asumptii si generalizari gratuite si cel putin rautacioase ale acestui articol. E dreptul fiecaruia sa sustina ceea ce crede de cuviinta. Sau de a respinge ceea ce crede ca depaseste limita normalului sau a bunului simt.

    Poate unii considera ca trebuia sa tac, ca nu era treaba mea sa comentez si sa-mi bag nasul unde nu-mi fierbea oala. Nimeni nu detine adevarul absolut insa reactiile obtinute, unele de o agresivitate exprimata mai mult sau mai putin fatis, imi demonstreaza ca o propunere, un feedback sau un punct de vedere diferit de al majoritatii sunt inca greu acceptate.

    PS. Intr-o revista de alergare ma astept sa gasesc articole despre running, idei constructive, modele de urmat si nu reactii banal-agresive la un simplu mesaj lansat in spatiul virtual.

  4. noiembrie 26, 2012 at 7:54 am

    Sincer sa fiu si eu sunt de acord cu Adrian Mila. Am atatea tricouri ca pot sa imbrac doua echipe de fotbal si sa imi mai ramana si cateva pentru cand o sa creasca copilul meu, desi nu cred ca o sa se mai foloseasca asa ceva peste 15-20 de ani.
    E adevarat ca nu te obliga nimeni sa participi daca ai impresia ca este taxa prea mare, dar cum a spus si el, organizatorii pot pune o taxa modesta care sa acopere cheltuielile de cronometrare, hidratare, medalie si pe cele legate de organizare si apoi daca te tine buzunarul treci la optionale, tricou, manusi, fular, sapca si ce se mai ofera optional.
    La Berlin asa a fost. Taxa continea medalia, cronometrarea in sine, hidratarea si organizarea. In rest, totul era optional si se platea suplimentar, inclusiv tricoul sau cipul de cronometrare pentru care plateai 14 eur daca nu il returnai intr-un termen anume.

  5. noiembrie 26, 2012 at 7:57 am

    @Silviu
    Salut. O sa incerc sa aduc eu citeva lamuriri suplimentare. Textul de fata reprezinta un punct de vedere personal, al unui alergator, fata de o problema reala: in ultimul an, taxele de participare la cursele de alergare din Romania au crescut vizibil.
    Opinia lui Adrian Mila a fost exprimata decent, in stilul sau caracteristic (ironic si auto-ironic, dulce-amar) si nu a fost una distructiva. E drept ca nici nu a venit cu un set de propuneri f. clar (cu exceptia faptului ca el considera ca la unele concursuri s-ar putea renunta la oferirea de tricouri de participare, astfel costurile si implicit taxa scazind), pentru ca nu si-a propus asta. A vrut doar sa semnaleze un fenomen.
    Eu l-am rugat pe Adrian sa exprime acest punct de vedere, care – dupa cum am cam vazut in jurul meu in ultima vreme – e impartasit de mai multi alergatori.
    Sincer, nu stiu ce este banal-agresiv in acest mesaj (insa e opinia ta, care trebuie respectata) insa habar nu am la ce mesaj lansat in spatiul virtual te referi.
    O sa incerc cit de curind sa detaliez si eu pe acest subiect, incercind sa ofer citeva idei constructive si, totodata, lansand invitatia tuturor celor interesati sa faca acelasi lucru.

    numai bine
    Marian Chiriac

  6. Silviu N
    noiembrie 26, 2012 at 9:41 am

    @ Marian Chiriac
    „Nu mai vrea să plătească taxe mari, indiferent ce înţelege lumea prin “mari”. Un alergător calcula pe Facebook cât îl costă taxa de concurs/kilometru de alergare şi i-a ieşit că este mai scump decât cu taxiul luat noaptea de către un cetăţean străin la aeroportul Otopeni. Nu este un punct de vedere corect, dar este şi ăsta un punct de vedere.Nu mai vrea să plătească în pachetul de concurs tricouri, mese sau alte produse.”
    „Îi plac la nebunie cadourile, mesele îmbelşugate, şpriţurile, are chiar o chemare pentru ele, dar să fie scoase din pachetul de concurs, să fie opţionale şi plătite separat. Sau să fie, primesc, dar sa nu plătesc nimic pentru ele, cam aşa a mai spus inculpatul ăsta de reclamant..”

    Nu cred ca are rost sa intru in foarte multe detalii in conditiile in care consider ca oricum e o poveste incheiata.
    Din punctul meu de vedere este un articol bine scris dar conceput cel putin partial ca o replica la o postare si la un mesaj trimis organizatorilor unei competitii aflata la prima editie, in care am afirmat ca o taxa de participare de aproape 100 ron pentru o cursa de 10 km este exagerata si in care am considerat oportun sa alerg in afara concursului (idee pe care o regret acum si pe care oricum n-o voi pune in aplicare).
    Reactia organizatorilor a variat de la acceptarea ca partial corecta a acestei pozitii („Stim ca e un pic cam mult dar asta e, atat ne-au costat toate avizele, autorizatiile samd”) pana la una defensiv-agresiva, gen „Taci din gura si stai in banca ta”, netinand cont de faptul ca si alti oameni au impartasit punctul meu de vedere.
    Intr-un mesaj privat le-am propus organizatorilor sa-si adapteze oferta tinand cont ca pentru un alergator care participa de cel putin 2-3 ani la concursuri de alergare montana/pe plat chiar nu mai reprezinta o motivatie faptul ca i se ofera un tricou, o medalie sau o diploma de finisher.
    Nu inteleg de ce alergarea a inceput sa se transforme treptat intr-o mica industrie in care ti se baga pe gat tot felul de chestii inutile, cand tot ce e necesar e un traseu marcat corect si niste puncte de hidratare/alimentare.
    Poate ca a venit momentul ca unii organizatori de competitii sa-si adapteze oferta, introducand mai multe kituri de participare:
    Kitul A (minimal) – include cheltuielile legate de organizarea traseului, obtinerea unor avize, plata voluntarilor, alte cheltuieli legate de produsele oferite la punctele de realimentare, diploma electronica.
    Kitul B (medium) = Kitul A + tricou de participant
    Kitul C (deluxe) = Kitul B + cronometrare cu chip+medalie de finisher
    E doar o propunere. Mentionez ca nu detin toate datele organizarii unui concurs de alergare si nu stiu in ce masura o astfel de varianta ar putea fi fezabila in Romania.
    Accept ca fiind corecte doua dintre punctele de vedere exprimate anterior – „Don’t complain about the race entry fee”; „Running is free. Racing is not”
    toate bune,
    Silviu

  7. adrian
    noiembrie 26, 2012 at 9:56 am

    @ Silviu Imi cer scuze, recitind textul meu cred ca se poate interpreta in multe feluri.
    In masura in care ai postat pe Facebook acel calcul lei/km, am preluat ideea si ulterior nu am mai gasit postarea, am redat din memorie, fara sa cunosc autorul. In rest nu stiu ce discutii au mai fost.

    Sper ca este evident ca era vorba de o discutie interioara, a mea, cu mine, si ca personajul sunt eu, nu alti alergatori, pentru ca in restul textului sunt ideile care m-au preocupat pe mine. Singura legatura cu alte mesaje era preluarea acelei postari, care mi-a ramas oarecum agata in minte.

  8. Silviu N
    noiembrie 26, 2012 at 10:38 am

    @ Adrian
    Nu-i nicio suparare… daca opinia mea de atunci a avut un rol in povestea ta cu atat mai bine.
    Iar cine are urechi de auzit sa auda!
    Seara faina!

  9. CalinC
    noiembrie 26, 2012 at 2:58 pm

    subscriu intru totul. (sa dai drumu’ la inscriere la concurs cu 3 saptamani inainte, si sa-i si pui o taxa de 90 de lei, imi miroase ca am ca inceput sa platim „firma” mai mult decat produsul. Si „firma” s-a cladit tot pe taxe de participare…)
    Adriane, AI DREPTATE! De acum cand imi voi uza tenisii pe asfaltul incins, iti voi transmite un gand bun si tie, ca tare mi-a mai placut textul tau.

  10. noiembrie 28, 2012 at 3:44 am

    Cineva nu are mirosul deloc bun. Nu pentru ca ii miroase a „firma” ci pentru ca nu a mirosit cati bani au dat acesti oameni (organizatorii) din buzunar pana acum la precedentele evenimente create si cati valoareaza timpul lor consumat pentru a putea toate detaliile la timp.

  11. noiembrie 28, 2012 at 8:10 am

    @Simon
    Nu stiu exact de unde ai inteles tu ca cineva (si ma refer acum doar la Adrian Mila si la mine) ar banui ca organizatorii de concursuri nu ar munci foarte mult si nu ar cheltui din propriul buzunar pentru a organiza cit mai bine evenimentele. Stiu asta fff bine, inclusiv din interior/din proprie experienta.

    Mesajul e insa cu totul altul: Taxele la concursuri au crescut semnificativ in ultima vreme. Nu se poate scoate ceva din pachetul de concurs pentru a plati mai putin? Tricourile, spre exemplu.

    Sunt convins ca stii despre trei dintre concursurile ultimei perioade unde taxele de participare ar fi putut fi clar mai mici daca nu se includea in kit fie un tricou, fie pasta party.
    L-am incurajat pe ConuMila sa scrie acest text, am participat si la dezbaterea de pe forum, doar pentru a testa opinia cit mai multor alergatori. Strict la nivel personal am constatat ca foarte multi ar dori un kit de concurs mai sarac, numai pentru a putea plati mai putin si astfel sa continue sa se bucure de alergare.

    numai bine,
    Marian

  12. adrian
    noiembrie 28, 2012 at 8:51 am

    Simon draga, eu nu mai reusesc sa merg la o pasta party la care organizatorul da banii din buzunar. Psihic nu pot. Nu vreau sa raman dator; nu vreau sa platesc in plus, atata doar.

  13. Gabriel
    decembrie 1, 2012 at 2:21 pm

    As dori sa reamintesc cunoscuta vorba din economie: nu exista o masa gratuita chiar daca tu nu platesti nimic pentru ea. Cineva, undeva, candva trebuie sa plateasca pentru gratuitatea ta.
    Multe curse au pornit cu tarife foarte mici si de aici din pdv marketing e foarte greu pentru organizatori sa ridice tarifele iar pentru cumparatori, obisnuiti cu tarife mici, sa accepte noile realitati. Pe alta parte e nerealist sa astepti preturi mici si servicii excelente. Suntem nemultumiti de serviciile din sanatate/invatamant insa ne-am obisnuit cu gratuitatea din comunism. Sunt tot mai putini oameni care contribuie la bugetul sanatatii si tot mai multi care vor servicii/tehnologii de ultima ora care sunt costisitoare. Cine plateste?
    Trebuie sa mai luam in calcul si timpul organizatorilor. In timp ce eu, tu si altii isi folosesc timpul pentru dezvoltare personala, consultanta, business cariera etc, ei se milogesc la autoritati pentru aprobari, la sponsori ptr produse sau raspund la intrebarile trasnite ale potentialilor participanti etc etc. Trebuie sa mai avem in vedere ca Asociatiile care organizeaza evenimentul trebuie sa supravietuiasca ca sa il poate organiza si la anul. Cu vreo 10 ani in urma nici nu ar fi existat aceasta discutie pentru ca nu existau atatea evenimente. Si e bine ca le avem. In final „piata” (alergatorii) vor decide prin participare care eveniment isi merita sau nu banii.
    Studiu de caz: 50 de ron a costat participarea la Azuga Trail Race. Nu s-a plans nimeni ca a fost prea jos pretul si ca organizatorii cu siguranta au adus de acasa in completarea cheltuielilor. Baneasa Trail Race costa 90. Pare cam sus, dar in medie cu Azuga Trail Race ajungi la 70 de ron per eveniment. In final tot cumparatorul/alegatorul decide:cumpara doar atunci cand produsul e redus sau cumpara si dupa ce discountul a fost retras.
    Sper sa nu supar pe nimeni prin acesta abordare economica a problemei mai ales ca eu personal sunt atras la aceste evenimente si de faptul ca in general acestea sunt lipsite de energii negative. Iar daca au si o dimensiune de caritate ma atrag si mai mult.

  14. adrian
    decembrie 2, 2012 at 12:45 am

    Toata abordarea nu poate fi decat economica, pentru ca altfel nu pot fi sustinute concursurile la nesfarsit. De fapt incercam sa gandesc o rentabilizare pentru ambele parti, organizatori si concurenti.
    Azuga a fost parca 60 de lei si a fost un corn al abundentei, sustinut probabil si de sponsori. Baneasa, de final de sezon, acces mult mai usor pentru bucuresteni, are in acelasi timp un numar mai mic de inscrieri datorita taxei mai mari. Putina lume face media, fidelizarea prin preturi mici tine exact cat tin preturile mici.
    Lucian avea dreptate la un moment dat, nu poate sa nu ofere o bere si alergatorului care nu a platit taxa mare (exista o propunere a mea de taxa diferentiata pentru pachete de concurs diferite). Eu ma gandisem ca nu bea nimeni bere daca nu da un ban in plus. Poate unii vor bea trei, poate unii nu beau bere.
    Eu cred ca atragerea sponsorilor tine direct de numarul de participanti, mi se pare greu sa atragi sponsori pe un eveniment mic. Iar numarul de participanti tine totusi si de taxa.
    Este pacat ca in final singurii care ies in pierdere sa fie organizatorii si poate alergatorii, in timp ce toti furnizorii si-au luat cota de profit.

  15. Gabriel
    decembrie 2, 2012 at 9:02 am

    Pachetul diferentiat nu e fezabil din motive logistice si umane.
    De ex la „pasta party” indiferent ca e cu paste, sarmale sau gulas se prezinta intotdeauna mai multe persoane decat participantii platitori (prietenul/prietena/copii/mama/arbitrii/voluntarii/oficialitatile/saracii locali etc) . Dupa care apar frustarile din partea participantilor platitori care vin mai tarziu si nu mai gasesc cascavalul sau pastele sau nimic:) . Frustari apar si la organizatori care vor spune: am fiert 100 de kg de paste si avut 20 de kg de cascaval. Cine a mancat atata mancare?
    Daca pasta party se organizeaza ceva mai tarziu si intr-un restaurant atunci prin organizare poti rezolva problema (platesti la fata locului sau trebuie sa prezinti un voucher)
    Abia astept sa vad cum se va organiza Ultra Dacicus. In spiritul traditiei dacice nu cred ca se vor cere bani ca taxa, dar sper ca nu vor trimite nici o alergatoare/alergator la Zamolxis. Banuiesc ca fiecare va veni cu branza lui de acasa, iar pentru participanti se vor da cosoni dacici in loc de medalii comemorative. In loc de tricoul tehnic eu prefer o haina de piele de la Orastie.

  16. Silviu N
    decembrie 4, 2012 at 9:04 am

    Gabi,
    poti sa reformulezi, te rog?! Ceva de genul…
    „In Romania, pachetul diferentiat nu e fezabil din motive logistice si umane”.

    Mi se pare ca s-a ajuns la o usoara divizare „organizatori de competitii-participanti”
    Organizatorii sunt personajele pozitive care detin competenta necesara organizarii un concurs, isi sacrifica propriile finante din dorinta de a tine in viata o competitie, sunt neintelesi de participantii la concursurile pe care le organizeaza dezinteresat si cu atata entuziasm.

    In antiteza, participantii sunt niste furnicute harnicute (scuzati pleonasmul), cu un nivel mai scazut de inteligenta, care dau din picioruse fara a intelege prea multe din chestia asta cu organizarea. Daca ar putea sa-si tina gura si sa platesca taxele, indiferent de cuantumul lor sau de conditiile care li se ofera, ar fi perfect.

    Singura solutie, din punctul meu de vedere, este o selectie mai buna a curselor in functie de obiectivele de performanta pe care si le propune fiecare. Nu alerg peste tot ci doar acolo unde imi propun sa realizez un anumit progres in plan sportiv, unde apreciez atmosfera de concurs si unde ma simt respectat de organizatori.
    Iar respectul nu tine doar de bani sau de conditiile de concurs, a inceput sa tina si de modul in care opinia ta este ascultata.

    PS. Recordul mondial la alergat un maraton imbracat intr-un costum este undeva la 3h27min. Nu stiu daca poti sa-l dobori intr-o haina de piele de Orastie dar la cat de inovativ te-am perceput sunt sigur ca ai putea incerca. 🙂

  17. Hadrian
    decembrie 5, 2012 at 2:28 am

    Gabriel, te rog sa-mi permiti corectarea unei neintelegeri, pentru a nu confunda lucrurile. Ultra Dacicus nu se va organiza dintr-un motiv simplu: nu este un eveniment oficial si nu va exista organizarea pe care o cunoastem de la concursurile de alergare. Ultra Dacicus este o simpla alergare pe un traseu lung care include trei cetati dacice, fara nicio legatura cu un concurs sau eveniment oficial.
    Anul acesta am alergat pe cont propriu un ultramaraton intre cetatile dacice, l-am botezat Ultra Dacicus pentru propria colectie de povesti si amintiri. Alergarea mi-a placut atat de mult, incat vreau sa o repet si la anul, partial pe un alt traseu. Am invitat si alti alergatori sa mi se alature, dar pastrand acelasi format, adica alergare neoficiala, solo sau de grup, daca vor exista alergatori care doresc sa alerge impreuna cu mine. Poti sa o privesti ca o excursie la munte in alergare.
    Apoi a aparut initiativa lui Daniel Lixandru de a organiza in aceeasi zona Maratonul Dacilor. Este vorba despre altceva, acest maraton va fi o competitie oficiala, probabil cu taxa, dar pana la aparitia detaliilor cred ca este mai intelept sa nu ne hazardam in observatii.

  18. Gabriel
    decembrie 5, 2012 at 3:03 pm

    Hadrian, ideea este excelenta si ca un iubitor de istorie imi doresc sa particip si eu daca ma vei accepta dupa sacrilegiul facut:). Reciteste si vei vedea ca a fost ca a fost doar un pic de umor, poate de mai proasta calitate, ca sa detensionam situatia. Te rog sa ma scuzi.

    Silviu N, raman la ideea ca e dificil sa imparti grupuri mari de oameni in: pasta eaters- non pasta eaters; pachetul minimal- pachetul maximal si sa-i administrezi. Dar poti sa incerci sa organizezi tu un maraton dupa cele mai bune standarde in domeniu.
    Asta cu antiteza nu mi-o atribui mie ca nu e corect. Totusi ma bucur ca sambata am fost o furnicuta, nici prea inteligenta economic recunosc, nici prea harnicuta dupa timpul scos:), dar m-am intalnit cu amici de alergare si realmente m-am bucurat sa debutez in parcul IOR. Pretul mi s-a parut si mie mare insa m-am gandit ca vine Gerarul, Ro Club Maraton organizeaza evenimente dragute si ca merita sa contribui la bunastarea lui chiar daca nu sunt membru, in timp ce membrii plini nu participa:) din cauza de tarif.
    In cele din urma revin la economia de piata. Cineva organizeaza un eveniment si fiecare este liber sa isi consume timpul si banii cu respectivul eveniment sau altul.
    Referitor la motivatia participarii si aici oamenii sunt destul de diferiti. Unii sunt satui deja de indicatori de performanta ca sa isi mai adauge un stress suplimentar in viata si pe partea de hobby. Sa fim multumiti si pozitivi ca putem face o selectie a curselor. Fara organizatorii astia, perfectibili cu siguranta, nu am avea ce sa alegem.

  19. Hadrian
    decembrie 6, 2012 at 1:23 am

    Stai linistit ca nu sunt eu suparacios. Am vrut insa sa punctez diferenta intre cele doua alergari pentru a nu aparea confuzii, mai ales ca inca nu sunt cunoscute detalii despre maratonul oficial care va fi organizat la vara.
    Cat despre sacrilegiu, aici nu mai tine de mine. Trebuie sa vorbesti mai sus cu Zamolxis, sa nu te trezesti ca te confunda cu vreun pui de roman si iti pica in cap vreun pietroi din cele ziduri. Cum e el asa mai batran, cu vreo doua milenii in carca, s-ar putea sa fie uracios si sa-ti dea drept canon o tura suplimentara a cetatilor, ca la biatlon. 🙂
    Hai noroc si sa ne vedem la anul.

  20. Gabriel
    decembrie 6, 2012 at 1:35 pm

    Sacrilegiu a fost sa unific 2 evenimente diferite:)

  21. februarie 20, 2013 at 2:43 pm

    […] Despre taxele de înscriere la competiții de alergare s-a mai discutat, la fel de aprins, aici sau aici. Nu vreau să reiau discuția generală despre cuantumul taxelor, ci doar să mă refer la cazul […]

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *