Pentru jurnalista Eliza Frâncu, alergarea a devenit aproape un mod de viață. Trăiește la malul Mării Negre, e îndrăgostită de apă, cer și nisip, dar visează la noi orizonturi, la și mai mult nisip. Pentru asta se antrenează, uneori cu o doză de masochism. Poveștile ei despre alergare le veți întîlni de acum înainte și pe Alerg.ro.
”Fir-ați voi cu melcii voștri!” Muncitorii care aranjează nisipul cu utilajele nu sunt impresionați că mă uit urât la ei. Nici nu e vina lor. Pregătesc plaja pentru sezon. Mie însă îmi fac viața un calvar.
În nisipul afânat chiar și pe mal mi se scufundă picioarele până la glezne. Și marea, cât o iubesc eu, nu mă iartă. Iar e nevrotică. Vânt de 30 de km/oră din față. Începe să plouă. Parcă nu-i chiar ploaie.
Picăturile care mă plesnesc peste față sunt așa de dureroase, că ridic palma să simt mai bine. Mda. E grindină.
9 km…10km…11km. “Hai, mișcă, încă doi km cu vânt în freză și gata. O să-mi umfle pânzele la întoarcere”. (Nu. Nici vorbă. E doar o iluzie cu care mă hrănesc de fiecare dată, vântul bate oricum din toate părțile).
Am deja adidașii grei de apă de mare și nisip, așa că nici vorbă de viteză.
Abia mă târăsc, dar gândurile o iau la trap spre Sahara și Marathon des Sables (Paul, toate poveștile tale suprarealiste nu au reușit să mi-l scoată din cap). Poate că n-o să ajung niciodată acolo, poate că n-o să fiu niciodată destul de pregătită. Dar fantasma asta n-a omorât (încă) pe nimeni.
Oooook! 21 de km, am făcut semi-ul pe nisip, abia de-aici începe cursa. Sau poate nu. Mi se înfig ambele picioare în mlaștina de pe mal și plonjez pe nisip. Și nici măcar nu-i așa de rău pe jos. Și nici măcar nu mă simt vinovată că zac acolo un minut.
Mă mobilizez cu greu să plec mai departe. Km 25. Am terminat plaja dus-întors și nu-mi mai simt gambele. Și nu mai vreau până la 30.
Concluzia. Nimeni nu mă mai crede că alerg pe plajă de plăcere (oricum, constănțenii fug de nisip ca dracu’ de tămâie). Cei mai mulți mă suspectează de masochism cronic. Uneori, mă suspectez și eu.
De obicei, îmi trece repede. Momentan, însă, aștept să se refacă doza de plăcere. Și, momentan, calculez distanța dintre sufragerie și bucătărie. Chiar merită să o fac?
Romanian
English