Au pășit pe un alt teren necunoscut. Alergătorii din echipa Raiffeisen, care se pregătesc pentru a termina primul lor maraton, au reușit să atingă borna a 28 de km alergați în cadrul unui antrenament. De fapt, unii  dintre ei au ținut morțiș să bifeze km 30, așa ca să fie! Rămîn în continuare extrem de ambițioși și de motivați. Iar rezultatele sunt pe măsură.

E duminică dimineața și nu e multă lume în parcul Herăstrău. Se simte toamna. Nu e încă rece, dar nici pojarul obișnuit, de peste vară. Grupul de alergători freamătă. Ca să scape de somn, poate. Dar mai ales de emoție și nerăbdare,  pentru că știu că azi au de trecut un nou prag, că vor începe – poate – să simtă „punctul mort” al maratoniștilor, „zidul”, „omul cu ciocanul”, vorba neamțului. Adică acel moment de oboseală extremă în care vrei să te oprești, simți că nu mai ai resurse, dar pe care trebuie să îl depășești cumva.

Starea de tensiune se revarsă asupra lui Bogdan, care întîrzie din nou. E un paradox aici, căci multe persoane care se mișcă repede-repede în alergare sunt lente în viața de zi cu zi. Bogdan e totuși iertat. Întîrzie doar zece minute (spune el!) după ce a mers și cu peste 100 km/h, traversînd pe roșu două semafoare. „Doar ca să nu fiu exclus din lot…”

Pe malul lacului dăm startul. O încălzire sumară (de fapt, cam prea sumară), apoi începem alergarea, în ritm moderat, care crește apoi treptat. Fiecare știe ce are de făcut, își cunoaște timpul minim pe care trebuie să  îl realizeze pentru a se încadra în targetul propus la maraton. În scurt timp, grupul se destramă.

Bogdan țîșnește și se mai vede apoi ca o flacără roșie ce taie conturul lacului. Va alerga aproape tot timpul singur, dar e oarecum obișnuit cu asta. Mihaela și Iana rămîn împreună, mai tot timpul umăr lîngă umăr. La fel și ultimul grup, cel format din Andreea și Lucian. E mai bine să alergi alături de cineva. Deși e un sport de solitari, alergarea devine spornică cînd nu ești singur.

Eu și Gabriel încercăm să ne împărțim între diversele grupuri: încurajăm, mai corectăm poziția de alergare, cărăm apă fetelor, ridicăm moralul prin sporovăială. Ni se alătură pe parcurs, curioși și dornici să fie băgați în seamă de către fete, mai mulți prieteni din Ro Club Maraton.

Se vede la Raiffeisen Runners că au început să strîngă tot mai mulți km alergați. Respirația e mai regulată, mișcările corpului au devenit naturale, distanțele mari nu mai sperie. „În dimineața de dinaintea alergării îmi era teamă să mă gîndesc la cîte ture trebuie să facem… Și cu toate acestea a fost cel mai plăcut antrenament de pînă acum. Pentru prima dată am reușit să nu mă gîndesc la nimic, alergam doar, mă minunam că mintea îmi era goală, relaxată”, spune Andreea. Toți simt cam la fel. Kilometru după kilometru.

Prima tură, a doua tură, chiar și a treia (fiecare dintre ele are circa 6.1 km) trec relativ ușor. Se hidratează cu atenție și țin un ritm bun, mult mai bun decît cel estimat.

Simt că fiecare dintre ei poate mai mult și de aceea îi încurajez să nu încetinească (a fost pentru prima dată cînd am alergat în fața grupului pe care îl însoțeam, impunînd tempoul). Adesea, teama că poți face mai mult decît crezi te inhibă psihic. Trebuie să înveți să îți forțezi limitele. Cu moderație și atenție, însă.

Finalul a fost destul de greu pentru fiecare dintre ei. Dar au tras pînă pe ultimii metri, iar în final au reușit să își depășească cu mult timpul preconizat. Dar mai bine să povestească fiecare.

Andreea
Timp realizat – 2h:54min. Timp preconizat – 3h:39 min

„A fost cel mai plăcut antrenament de pînă acum. Am alergat bine, cu ceva greutate pe ultima parte, dar la sfîrșitul antrenamentului eram cu toții încîntati deoarece am depășit cu mult timpul estimat. Eu am făcut cu peste o jumătate de oră mai puțin. Și la urmă am sărbătorit cu limonadă”.

Iana
Timp realizat – 2h:43min. Timp preconizat – 3h:39 min

„Pentru mine este o performanță extraordinară, deoarece am alergat cu multă încredere și simțeam cum crește forța în mine din ce în ce mai mult! Pînă și ritmul de alergare a fost mult mai rapid, față de primele mele distanțe lungi făcute la antrenamente. Ce mi s-a părut cel mai amuzant a fost faptul că turele de Herăstrău mi s-au părut foarte scurte. Asta deși îmi amintesc  de prima mea alergare, cînd prima tură în parcul IOR (care e jumătate din cea din Herăstrău) mi s-a părut interminabilă:)

Totodată, datorită Mihaelei – care are o forță extraordinară și trage cît poate de tare la o cursă – am ajuns să am încredere în ritmul meu și să-l măresc puțin. Astfel, avînd-o mereu în față pe Mihaela aveam certitudinea că timpii mei vor fi cu siguranță mult mai buni… De abia aștept să trecem la următorul nivel, cel de 32 km. Motto-ul meu e acum: Run relaxed. Finish Strong!”

Mihaela
Timp realizat – 2h:43min. Timp preconizat – 2h:58 min

„Mă gîndeam la antrenamentul acesta de vreo două săptămîni și deși aveam în program 28km, m-am setat mental să trec pragul de 30km. A fost o alergare superb în cele din urmă: cel mai bun timp al meu de pînă acum (min/km) și încă îmbunătățit cu 25sec/km față de ultima alergare lungă, de 25km.

Am ținut ritmul constant toată distanța, am ascultat muzică, dar de pe la km 27 am început să-mi simt mușchii grei. Și finalul a fost oarecum dificil, dar cel mai greu a fost după ce m-am oprit. Atunci mi-am dat seama cîte mă dor… Aproape că nu mai puteam merge, mușchii de la gambe se blocau cu crampe, iar degetele de la picioare explodau… Dar după 20 de minute mi-am revenit și am putut să zic din nou că a fost o alergare superbă”.

Mihaela avea să continue alergarea și după km 28, oprindu-se după circa 2h:55min (circa 31 km parcurși).

Bogdan
Timp realizat – 2h:06min. Timp preconizat – 2h:38 min

„Am avut ceva emoții înainte de antrenament… Am început însă în forță, după o încălzire de 1 km. Prima tură a trecut foarte repede… Ajuns în punctul de start, m-am hidratat scurt „and let the beat go on”.  Mai era puțin, încă patru ture … după fiecare mi-am refăcut rezervele de apă. Am tras tare în continuare și abia pe ultima tură am început să simt că organismul nu mai are vitalitatea de la inceput…parcă doar inerția mă face sa continui… la ambele tălpi simt iritații în zona mediană. Par a fi bășici… e prima dată cînd alerg cu niște Reebok Premier. Ajung la km 28 însoțit de Gabi. Îi spun că voi continua să alerg dar o să mă opresc la km 30 deoarece tălpile mă jenau, ritmul de alergare era puțin în descreștere. Gabi preia conducerea și crește ritmul pentru a mă motiva. Gata, s-a terminat.

Alerg ușor încă 300 m, continuu cu mers alert și mă opresc. Mușchii picioarelor s-au blocat, merg greu și cu ceva dureri. După 15 minute îmi revin totuși și stau la soare ca o reptilă, în așteptarea celorlalți. Satisfacția e maximă, s-a terminat cu bine, am depășit bariera de 30 km, aproape că uitasem să mă bucur”.

Bogdan avea să alerge distanța de 30 km în 02h:16min.

Lucian
Timp realizat – 2h:51min. Timp preconizat – 3h:39 min

„Atîta timp cît am alergat constant lîngă Andreea a fost ok, n-am simțit nimic. La începutul turei  a patra am încercat să măresc ritmul, dar cred că am tras de mine mai tare decît trebuia. De la un ritm de 7min:32sec / km am ajuns prea repede la 4min:46sec/km. De aceea, pe la 26.5km a început să mă înțepe splina și a trebuit să reduc foarte mult viteza pe ultimul km.

Altfel, km 28 e o bornă pe care doar acum un an nu aș fi crezut ca o voi atinge, avînd în vedere că nu îmi place rutina.  E un challenge serios pentru mine să mă țin cu rigurozitate de antrenament și să fiu constant la o alergare atît de lungă”.

Foto: Pysy

Comments

comments

Previous post

Maraton. Daegu

Next post

Serata Alergătorului. Ultima strigare

Alerg.ro

Alerg.ro

3 Comments

  1. septembrie 6, 2011 at 2:23 pm

    Salut,

    ne-ar face placere sa iti inscrii blogul in revista blogurilor
    http://www.allblogs.ro.

    Numai bine,
    echipa allBlogs.ro

  2. septembrie 6, 2011 at 3:36 pm

    Bravo. Am spus asta si in ultimul comentariu la un alt articol legat de antrenamentul vostru, insa nu simt nevoia sa bat campii cu incurajarile. Stiu cat e de dureros un astfel de antrenament. Deci, Bravo! Ne vedem la cursa.

  3. costache gili
    septembrie 19, 2011 at 1:05 pm

    ca prof.CFM sunt placut impresionat de entuziasmul acestui grup de tineri care prefera sa lupte atat de frumos pentru sanatatea lor – ALERGAND -!!!!!!!! mai ales ca din acest grup face parte si Mihaela NEPOATA MEA de care sunt fooooarte mandru!!!!!! VA PUP PE TOTI GILLI!!!!

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *