Ambițios ca orice oltean care se respectă, a zis că a venit vremea să încerce ”ceva tare”. După ce o vreme mai mult a cochetat cu alergarea, antrenîndu-se cînd și cum a putut și alergînd pe la ceva concursuri, Raul Chirulescu și-a propus acum să termine cursa cea mai lungă din cadrul Maratonului Internațional București Raiffeisen Runners. E convins că o să reușească.

De ce aleargă?

Am ales să mă apuc de alergare, mai exact să mă reapuc de alergare, deoarece este un sport cu care am cochetat și în tinerețe (nu că acum aș fi bătrân, dar orișcît). Așadar, pe vremea cînd în țărișoara noastră existau aproape în fiecare comună și în fiecare oraș cluburi de sport, m-am apucat de alergare și orientare turistică sau sportivă, după cum vreți să îi spuneți. Cred că eram prin clasa I-a și mi-a plăcut atît de mult încît am practicat aceste sporturi vreo 6-7 ani.

Acum, revenind la motivele pentru care am ales din nou alergarea, pot să spun că au fost mai multe: vreau să dau un exemplu bun fiului meu, o parte dintre colegiii mei au trecut deja prin programul ”Primul Maraton” și erau/sunt încîntați de aceasta experiență și, nu în ultimul rînd, o „ședință” de alergare după o zi nebună la job te ajută să te relaxezi și să te resetezi.

De anul trecut am început și să ”biciclesc”, deși în ultima vreme am apucat să o fac mai puțin. Îmi doresc ca după maratonul din octombrie să iau cîteva cursuri de înot, cine știe, poate peste un an sau doi, mă voi înscrie la primul triatlon.

r1

De ce maraton?

Eu zic că sunt ambițios (desigur, ca mai toți oltenii – n.e.) și anul trecut mi-am stabilit ca obiectiv pe 2016 să alerg un maraton. Nu pornesc chiar de la zero. Am alergat deja un semimaraton, în mai la București, cînd am reușit un timp de 2h:07min:48sec. Am mai participat de vreo două ori și la Corcova Trail Race, dar contrar aparențelor (eu nu sunt băutor de felul meu, cel mai probabil producătorii de băuturi alcoolice ar da faliment dacă toți ar bea cît mine) merg la acest concurs pentru că a fost primul oficial pe care l-am alergat după ce am reînceput să alerg. Mai mult, țin să revin la Corcova pentru că îmi place să alerg pe teren variat, îmi mai place atmosfera de după cursă. Și mai ales pentru că merg acolo alături de o gașcă mișto de la Raiffeisen. Prietenii știu despre cine e vorba…

Despre antrenamentele ”Primul Maraton”

Pînă acum, la antrenamente totul a fost ok. Eu am început de fapt să alerg din iarna, inainte sa inceapa programul ”Primul Maraton – Raiffeisen Runners” și acest lucru m-a ajutat: nu tu dureri de genunchi sau de alt gen.

Antrenamentul cel mai lung de pînă acum, de aproape 30 km, a fost chiar mișto, nu mă așteptam să mă simt atît de bine la final, probabil a contat faptul că nu am alergat singur. Greu a fost doar pe ultimii 2 km, dar acest lucru m-a ajutat să înțeleg ce trebuie să fac pe viitor: să iau un gel pe la km 22-24.

r2Prefer alergările variate (noi le numim Divertiland) decît să mă învîrtit într-un cerc, ca un șoarece, stadion sau în parc. Cît despre antrenamentele cu intervale de pe stadion… nu îmi plac deloc.

Lucruri învățate

Păi, vreo două ar fi lucrurile noi, învățate în cadrul programului ”Primul Maraton”. Întîi de toate am înțeles cît de mult contează pregătirea, încălzirea de  la începutul fiecărei curse. Apoi, și că stretching-ul de după antrenament este și mai important.

Sentimentul oltenesc al alergării 

Am auzit și eu că oltenii sunt buni alergători pe distanțe lungi, iar cîteva exemple în acest sens ar fi chiar campioana olimpică la maraton Constantina Diță sau cel mai bun alergător român al momentului, Marius Ionescu. Dar nu aș generaliza, iau lucrul acesta pe bune, chiar dacă nu am văzut un studiu care să confirme întru totul asta.

Și în cazul meu pot să confirm că rezistența sau capacitatea de a străbate distanțe lungi, inclusiv maraton, sunt mai importante decît viteza. Asta nu înseamnă că nu îmi doresc să termin maratonul cît mai repede, cu un timp cît mai bun.

Despre Raul Chirulescu

Sunt un oltean născut în Scornicești, ajuns în Bucuresti prin ’96 la studii. Cum m-am văzut aici, pe acest „tărîm al făgăduinței” (a se citi un oraș efervescent, cu multe oportunități), am hotărît să mă stabilesc în Capitală.
Altfel, îmi place să gătesc, sunt un tip sociabil, îmi plac provocările și să îmi testez limitele. Sunt amibițios, printre altele am reușit să mă las de fumat într-un moment în care fumam două pachete zilnic. Totuși, ca revers al medaliei, am pus cîteva kg în plus (a se citi, de fapt, vreo 10-12kg), pe care destul de greu am reușit să le dau jos. Acum alerg și îmi place.

Comments

comments

Previous post

Big Red Run. O poveste din deșert

Next post

Ultramaraton. Români la TdG

Alerg.ro

Alerg.ro

1 Comment

  1. […] extraordinară. Cât despre alergători, iată patru portrete din grupa de anul trecut: Nicu David, Raul Chirulescu, Anca Pruteanu, Silvia Maria […]

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *