Treaba asta cu alergarea mi se pare tare mişto. Lucrul care mă ingrijorează este că dacă alergi se pare că arzi oxigen, ceva mai mult decât în mod obişnuit. Este un fel de a arde gazul, dar arderea oxigenului cred că implică: a) oxidare şi b) radicali liberi care zburdă nestăviliţi prin organism. Adică alergarea necesită aport suplimentar de antioxidanţi care să repare ceea ce tocmai ai stricat.
de Adrian Mila
Astea le spun în calitate de botanist amator de alergări, de aici până la biologie şi inginerie moleculară este distanţă mare. Doar o mică parte din anatomie îmi plăcuse şi mă distrase şi nu este oportun să dezvolt aici subiectul.
Din păcate nu am senzaţia că alergarea pe distanţe lungi este izvor de tinereţe. Nu-nu, are destule efecte binefăcătoare, dar 99% sunt sigur că nu ajută la întinerire.
Pe calea asta a combaterii oxidării premature, odată cu venirea căldurii am trecut la hidratarea cu limonade la care am adăugat ghimbir ras şi miere.
Mamă-mamă ce mai merge, să tot razi la limonade uşor iuţi când vii de la alergare. Uneori iau şi în bidonul Isostar acelaşi gen de limonadă, chiar dacă se mai înfundă muţuţoiul de la ghimbirul ras şi îmi scade tirajul.
Nu mă întrebaţi de ce pun ghimbir în limonadă. Îmi place gustul şi am auzit că este antiinflamator, antiasmatic şamd (a, acum am găsit că „vindecă” şi cheliile, sper că nu şi-a picurat nimeni zeamă de ghimbir în urechi). Cum l-am cumpărat aşa vi-l vând, nu ştiu ce alte calităţi are; dacă o sa căutaţi „pătrunjel” pe internet o sa găsiţi că este un zarzavat minune care redă tinereţea biologică şi vindecă şi cancerul. Însă nu îmi place limonada cu pătrunjel. Deci poţi să pui ce vrei in limonada, doar să îţi placă produsul finit.
E, acum este momentul să mai dăm o noua lovitură radicalilor liberi şi foarte liberi. Ce apă să folosim, nene, la limonada minune? Apa chioară, plată, de la robinet, de izvor? Apă minerală? Nooooooo. Apa alcalină.
Căutăm un pic pe internet? Căutaţi, că eu am căutat destul. Eu cred că dacă vreţi totuşi să faceţi un lucru serios şi să trăiţi mai mult decât japonezii ăia pe care îi uita Budha pe pământ în câte o insulă, trebuie sa beţi apă alcalină.
Se poate cumpăra, dar cred că fiecare om merită să aibă o şansă la nemurire şi un izvor de sănătate la îndemână. Cu apa Kangen o să iasă o ciorbă moleculară ce n-aţi văzut/mâncat, dacă puneţi şi pătrunjel adio dureri, adio boli, bun-găsit nemurire.
Mi-am adus aminte de cei doi bătrâni care mor şi ajung în rai. Totul era foarte bine, totul era minunat. Baba către moş: ” măăăăăăăăă, numai din cauza ta, puteam să ajungem aici de 10 ani, dar tu nu şi nu, numai bio-bio, bio-bio”.
Deci e probabil să fiţi pasibili de nemurire dacă traversaţi doar pe culoarea verde a semaforului. Pentru voi, nu verde pentru maşini.
Aparatul care produce apa hexagonală, de vă plimbaţi prin cavitatea bucală numai hexagoane, costă doar vreo 2800-3.000 euro, preţ mic ţinând cont de faptul că veţi lua zeci de ani pensie de la stat. Fără TVA, că TVA merge la stat, statul suntem noi şamd.
În măsura în care nu v-aţi lămurit, eu am o doză de zgârcenie, probabil genetică pe ramura megleno-română. Aşa că am căutat mai departe şi am găsit că aceeaşi apă alcalină, poate cu octogoane în loc de hexagoane se poate obţine adăugând amărâtul de bicarbonat de sodiu, că tot îl va interzice UE ca adaos tradiţional de afânare la micii tradiţionali româneşti.
Aţi înţeles deja, am adăugat şi un pic de bicarbonat de sodiu la limonadă, ca să meargă treaba şi antioxidarea. Mor de ciuda că nu am inventat eu năzbâtia aia de aparat care costă cât o maşină SH.
Dar adevăratul izvor al tinereţii vine valuri-valuri din Ardeal. De aia îmi place, printre altele, Maratonul Internațional Cluj, că mă aduce aproape de panaceele tradiţionale. Frate, tare-mi place panaceul ăla. Am avut un moment de disperare, în care mi s-a părut că panaceul este pe o linie paralelă, că nu ne vom întâlni. Dar ne-am întâlnit.
Disperarea este un lucru grav. Eu sunt cel prevăzător, care pleacă la drum cu două roţi de rezervă şi în cursă cu două perechi de adidaşi. Aşa că am dat o comandă, a doua comandă, a treia comandă….
Toata lumea este serioasă şi încep să vină mesaje de pe lângă Zalău. Of-of, măi-măi. Deocamdatâ au fost livrate două din cele trei comenzi. Din fericire am câteva zile libere de sărbători. Aşa că tratamentul antioxidant continuă de la prânz până seara.
Am descoperit cu această ocazie că am mai multe afecţiuni. Parcă mă doare un pic stomacul. Cred că un pic de palincă, pusă cu grijă, să nu topească faţa de masă şi să nu declanşeze un mic incendiu, ar putea să aline aciditatea gastrică.
În timp ce mănânc ceva, cred că începe să scadă glicemia, cum bine remarca un interlocutor. Glicemia este un lucru foarte mare, care nu trebuie să scadă prea mult, că oricum era mică, şi îi mai dau o şansă cu un strop de tărie.
La sfârşit merge şi un strop de digestiv. Tot de acolo, ce să mai încurc sticlele. Nici cu tensiunea nu stăteam rău, dar un pic de vasodilatator face minuni, măcar preventiv şi tot trebuie luat.
Acest al doilea remediu minune din păcate are efecte negative asupra dactilografierii, așa că mă duc sa trag un pui de somn (este foarte bun, zău, şi la insomnii) şi vă las. Somn uşor şi antioxidare plăcută!
P.S. Mulţumesc furnizorilor de nădeje, care m-au salvat de la oxidarea prematură. Oare şi micii sunt antioxidanţi?
Romanian
English